Au trecut ani...

de ce uneori ni se pare ca retraim aceeasi toamna...aceleasi frunze aproape cazand, acelasi parfum ce seamana cu un altul demult pierdut, aceleasi cuvantari ale "doamnelor" cerului...
drumul unei toamne ce o cunosc...
au trecut ani, desi putin imi pasa...tu ai ramas aici, aproape tu...nu te-am cautat niciodata, nici nu-mi doresc s-o fac vreodata. esti atat de aici in fiecare toamna...revii cand am nevoie de tine, nu vorbesti, nici macar nu mai ai chip, caci ochii mei nu te pot vedea. dar cu fiece toamna ce vine, reusesc sa te am mai aproape. nu ne-am cunoscut, dar intr-o zi...intr-o zi cu soare, si ploaie, si alb, ne vom da seama ca e nevoie de mult mai putin pentru a fi fericiti...
am pierdut vise si o jumatate din viata incercand sa construiesc altele. am platit pretul unei toamne reci ce vine negresit in fiecare an.
dar nu ma vei convinge ca am pierdut dragostea. e langa mine in fiecare toamna, desi au trecut ani...

Sunt jocul tau cel vinovat.
sunt azi, nu sunt,
esenta, cuvant...

Nu vreau intrebari,
nu vreau sa raspund.
sunt neom si nu sunt...
te las sa te joci cu ideea de mine,
nu cunosc timpul tau,
sunt timpul in sine.
acorda-mi un dans,
acorda-ti misterul:
sunt pasii de vals,
un joc-pacat, eternul...
din dragoste de verde te vad doar azi.
nu pierde jocul:
sunt, nu sunt,
prinde-ma de tine,
sunt impresie si vant...