sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Au trecut ani...

de ce uneori ni se pare ca retraim aceeasi toamna...aceleasi frunze aproape cazand, acelasi parfum ce seamana cu un altul demult pierdut, aceleasi cuvantari ale "doamnelor" cerului...
drumul unei toamne ce o cunosc...
au trecut ani, desi putin imi pasa...tu ai ramas aici, aproape tu...nu te-am cautat niciodata, nici nu-mi doresc s-o fac vreodata. esti atat de aici in fiecare toamna...revii cand am nevoie de tine, nu vorbesti, nici macar nu mai ai chip, caci ochii mei nu te pot vedea. dar cu fiece toamna ce vine, reusesc sa te am mai aproape. nu ne-am cunoscut, dar intr-o zi...intr-o zi cu soare, si ploaie, si alb, ne vom da seama ca e nevoie de mult mai putin pentru a fi fericiti...
am pierdut vise si o jumatate din viata incercand sa construiesc altele. am platit pretul unei toamne reci ce vine negresit in fiecare an.
dar nu ma vei convinge ca am pierdut dragostea. e langa mine in fiecare toamna, desi au trecut ani...

joi, 6 noiembrie 2008

Sunt jocul tau cel vinovat.
sunt azi, nu sunt,
esenta, cuvant...

Nu vreau intrebari,
nu vreau sa raspund.
sunt neom si nu sunt...
te las sa te joci cu ideea de mine,
nu cunosc timpul tau,
sunt timpul in sine.
acorda-mi un dans,
acorda-ti misterul:
sunt pasii de vals,
un joc-pacat, eternul...
din dragoste de verde te vad doar azi.
nu pierde jocul:
sunt, nu sunt,
prinde-ma de tine,
sunt impresie si vant...

miercuri, 29 octombrie 2008

E o zi frumoasa, atat de frumoasa incat pare banala asemenea unor cuvinte care au mai fost spuse, care au mai fost scrise...Azi ar fi trebuit sa scriu despre criza economica, sau mai bine spus ar fi fost necesar sa aprofundez aceasta tema, pe care am abordat-o superficial in repetate randuri. Imi asum riscul! Voi deveni banala, poate, spunandu-va nimic si, totusi, spunandu-va ceva. Asadar, nu voi vorbi despre ceea ce ne intereseaza( starea financiara a omenirii), ci despre ceea ce nu ne intereseaza...Adica despre banalele lucruri frumoase. Despre a fi femeie sau a fi barbat...Despre a fi copil sau a fi parinte, despre a fi sot si a nu fi sotie...Despre a fi superficial atunci cand ti se cere sa fii profund...Despre a-ti fi dor atunci cand deja cuvantul "noi" nu mai exista nici macar in dictionar...Despre ochi si soare, vise si astri, despre a te intoarce sau a fugi, despre lucrurile pe care le simti sau pe care ai vrea sa le simti. Cateodata ni le amintim si daca avem dispozitia necesara ne sunam cel mai bun prieten si vorbim despre ele.Toate aceste lucruri banale despre care spunem ca sunt ale noastre...Nu ne apartin, superioritatea lor ne face mici...atat de mici incat devenim banali...Omenirea are probleme mult mai importante,nu?Oamenii sunt materialisti nu pentru ca sunt rai, ci pentru ca vor sa supravietuiasca...Sentimentele sunt trecatoare si revin la un moment dat asemenea crizei economice...Cautam stabilitate, organizare, constanta...Ne e teama de schimbare, de nou, de ceea ce e mai rapid ca noi, asa cum ne e frica de valurile mari sau de foc...Poate ca niciodata nu e prea tarziu sa iesim din banalitate renuntand la temerile noastre...Poate ca nu ne vom schimba niciodata...Sa aveti o zi cat mai frumoasa!;)

vineri, 24 octombrie 2008

FUGA DE COMUNISM…REINTOARCEREA?!





NOTA : Am cunoscut oameni care au emigrat, am cunoscut oameni care au ales aceasta solutie pentru indeplinirea unui vis...Acesti oameni, care au reusit sa fuga spre idealul lor sunt oamenii liberi care merita sa fie nascuti prin istorie...
Fuga este naturala. Fuga poate fi moarte, in acelasi mod bizar in care poate reprezenta viata. Fuga e a omului, atata timp cat aceasta rezulta in urma unei alegeri. Avem, deci, in calitatea noastra de Adami si Eve, inzestrati cu simtul binelui si raului, oportunitatea de a alege si bineinteles obligatia morala de a face alegerea corecta. Atunci cand alegerea nu mai oglindeste adevarata proiectie a sufletului nostru ganditor, apare ca binecuvantata...fuga. Fie ca fugim de compromisuri, de oameni, de sentimente care ne manipuleaza, de propriul trecut,de teama nesupravietuirii, sau de ce nu, de o miscare politica analizata mult prea rece, comunismul, fuga nu trebuie sa fie criticata sau judecata, caci uneori aceasta ramane singura dovada a libertatii omului.
Fuga este evadarea spre speranta, poate fi gandul sau arta. Fiecare dintre noi a acceptat fuga, fie ca actiune, fie ca factor al imaginatiei creative, deoarece suntem oameni. Nu suntem doar invingatori, victime, romani, securisti, tradatori, liste sau statistici.
Comunismul nu a fost doar o ideologie, nu a fost doar supunere, nu a fost doar rationalizare si nationalizare, nu a fost doar un monument insangerat de tineri in `89 sau un proces impotriva crimelor comunismului in 2007...Comunismul nu se poate masura in cifre sau gropi...Comunismul, din punctul meu de vedere, a insemnat timpul in care omul a realizat ca trebuie sa faca alegeri rapide, responsabile, timpul in care fuga devenise unica modalitate de supravietuire...
Ceausescu si partidul au fost singurii care aveau dreptul sa faca alegeri. Au ales sa ameninte si sa transforme oamenii in sclavi, au ales sa uniformizeze, au ales sa reduca la tacere atatea suflete pentru implinirea idealului lor maret. Au fost si lucruri bune ?Am progresat ca tara, ca popor ?Bineinteles... Progresul poate avea loc si in vreme de razboi, acolo unde sunt oameni. Ii pot astfel contrazice pe toti « nostalgicii comunismului », indignati de pensiile actuale prea mici, de neputinta materiala, spunandu-le ca tot ceea ce a fost bine realizat in comunism, asemenea tuturor crimelor si nedreptatilor, au fost realizate de oameni, nu de Dej, Ceausescu, sau eventual de aplicarea unei doctrine.
In timp ce unii tovarasi au preferat sa aleaga ca altii sa aleaga in locul lor sau sa evadeze in ganduri si scris, altii au « fugit » in Occident spre bine. Au ales sa demonstreze lumii ca sunt liberi si sa-si ajute de acolo poporul. Datorita multor astfel de oameni Romania a putut decide singura. Bunicul meu, cel chinuit in temnitele represiunii comuniste, ar spune ca este dezamagit de ce se intampla azi in Romania. Eu i-as spune ca inca oamenii nu au invatat sa aleaga...

miercuri, 15 octombrie 2008

Gand pentru noi

"Esti nefericit? Nu te gandi la durerea ta si nu vei suferi.Daca durerea ti-e prea adanca, gandeste-te la toti oamenii care-au suferit in zadar de la creatiunea lumei. Alege-ti o femeie cu sanii de zapada, si fereste-te s-o iubesti. Es, de asemeni, sa nu fie in stare sa te iubeasca."

"Cantece, parfumuri si cupe- buze, bucle revarsate si ochi migdalati: jucarii pe care Timpul le sfarama, jucarii! Moralitate, singuratate si munca- meditatie, rugaciune si renuntare: cenuse pe care Timpul o spulbera, cenuse!"

"Omule, dezbraca-te de aceasta haina multicolora de care esti atat de mandru si pe care n-ai avut-o la nasterea ta? Imbraca mantia Saraciei. Trecatorii nu te vor mai saluta, dar vei auzi cantandu-ti in inims toti Serafimii cerului."

"Bolta cerului seamana cu o ceasca rasturnata sub care ratacesc in zadar inteleptii. Dragostea ta pentru iubita sa fie aceea a sticlei pentru pahar. Priveste...Buza pe buza, ei isi dau sangele lor..."

OMAR KHAYYAM - 1048-1122

P.S. Esenta lumii, destinul si dragostea ei au fost, sunt si vor ramane aceleasi pentru fiecare dintre noi indiferent de epoca istorica, de politica sau de nivelul de trai, indiferent de tara, etnie sau cultura..."Nu te afunda nici in trecut, nici in viitor. Gandul sa nu depaseasca clipa de fata- iata secretul linistei!"

joi, 2 octombrie 2008

Pentru noi

Iar ai spus lucruri pe care le regreti, iar ai ranit persoanele pe care le iubesti, iar ai trantit usa in speranta ca numai asa te poti face auzit. Este singura solutie? Ura reprezinta unica rezolvare a problemelor tale?
Dar daca de azi vei incerca sa fii mai bun? Sa te privesti in oglinda si sa-ti oferi putina intelegere si dragoste. In primul rand tie, caci tu esti singurul care poate schimba ceva. Apoi, fara sa-i invinovatesti pe ceilalti pentru nemultumirile tale, sa le vorbesti tuturor ca si cum este ultima zi cand ai ocazia sa o faci. Fiecare zi poate fi ultima. Numai avand constiinta mortii vei ajunge sa intelegi cum trebuie traita viata. Si viata, inainte de toate, inseamna iubire. Din pacate, notiunea de iubire nu implica notiunea de material, de materie. Sa te simti iubit nu inseamna sa primesti sau sa oferi bani, iar sa te iubesti nu inseamna sa-ti cumperi cele mai scumpe haine sau cea mai scumpa masina. Ne pierdem pe acest drum alunecos al pamantescului, uitand cine suntem si de ce suntem aici. Uitam sa ne iubim aproapele pentru ca de fapt nu mai stim sa ne apreciem pe noi, cei ce suntem cu adevarat. Uitam sa fim corecti, preferand comoditatea.
Si poate toate astea le trecem cu vederea un timp, pana devin parte din noi... Dar...Cand ai spus ultima oara un sincer "Te iubesc!", cand aceste doua cuvinte te-au implinit si te-au facut mai responsabil?
Acorda-ti o clipa de iubire! Poate fi ultima...
In speranta ca imi veti ierta nota tragica a gandurilor mele (folosita cu scopul de a evidentia mesajul),
Va doresc o zi senina!

1 Octombrie

"Siruri de chipuri sumbre, sub masca fricii
Ies din transee, urca pe margini,
Iar timpul atarna inert de mainile lor,
Speranta cu ochii stinsi si pumnii inclestati
Se-afunda-n noroi. O, Iisuse, pune-i capat!"
- SIEGFRIED SASSON

Nu, nu voi vorbi din nou despre vesnicul razboi...Voi vorbi putin despre istorie...in general. Istoria nu este o disciplina independenta, caci tot ce inseamna viata inseamna istorie. Nu datele evenimentelor ne intereseaza, ci cum, unde si de ce s-a intamplat. Si poate daca Rene Decartes nu s-ar fi "indoit" metodic la un moment dat, istoria ar fi aratat cu totul diferit. Asadar istoria inseamna si filosofie, si matematica, si fizica, si literatura,si... Nu asta voiam sa demonstrez ,insa, ci faptul ca istoria reprezinta o imagine. O imagine asemenea trecutului, asemenea amintirilor noastre. Fara acestea nu existam, asa cum nu putem exista fara istorie. Istoria unui popor il defineste si ii concepe viitorul.
Probabil ca stiati toate aceste lucruri. Toti stim, dar nu toti avem curajul sa cautam adevarul. O imagine extraordinara mi-a incantat privirile ieri, la deschiderea anului universitar. O multime de tineri s-au hotarat sa reinterpreteze istoria.
Nu vom detine niciodata adevarul absolut, dar calea deschisa catre acesta ne va imbogati, caci fiecare student va scrie istorie in felul sau.
Bine ai venit, 1 Octombrie! La multi ani, generatia '89!